joi, 25 aprilie 2013

Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene- plata dobanzii in cazul restituirii taxei auto

 
www.avocat-macoveioana.ro- Recuperarea taxei auto de poluare
 
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)
18 aprilie 2013(*)
„Restituirea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii – Regim național care limitează dobânzile aferente taxei rambursate pe care trebuie să le plătească statul respectiv – Dobânzi calculate începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei – Neconformitate cu dreptul Uniunii – Principiul efectivității”
În cauza C‑565/11,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011, în procedura
Mariana Irimie
împotriva
Administrației Finanțelor Publice Sibiu,
Administrației Fondului pentru Mediu,
CURTEA (Camera a treia),
compusă din domnul M. Ilešič (raportor), președinte de cameră, domnii E. Jarašiūnas, A. Ó Caoimh, doamna C. Toader și domnul C. G. Fernlund, judecători,
avocat general: domnul M. Wathelet,
grefier: domnul M. Aleksejev, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 17 octombrie 2012,
luând în considerare observațiile prezentate:
–        pentru doamna Irimie, de D. Târșia, avocat;
–        pentru guvernul român, de R. H. Radu, precum și de R. M. Giurescu și de A. Voicu, în calitate de agenți;
–        pentru guvernul spaniol, de A. Rubio González, în calitate de agent;
–        pentru guvernul portughez, de L. Inez Fernandes, în calitate de agent;
–        pentru Comisia Europeană, de J.‑P. Keppenne, precum și de L. Bouyon și de C. Barslev, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 13 decembrie 2012,
pronunță prezenta
Hotărâre
1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective.
2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Irimie, resortisant român, pe de o parte, și Administrația Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Fondului pentru Mediu, pe de altă parte, cu privire la plata dobânzilor cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.
 Dreptul român
 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008
3        În ordinea juridică românească, la momentul faptelor aflate la originea litigiului principal, taxa pe poluare pentru autovehicule era reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 50/2008”).
 Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
4        Procedura fiscală este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003), cu modificările ulterioare (denumită în continuare „OG nr. 92/2003”).
5        Articolul 70 din OG nr. 92/2003, intitulat „Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor”, prevede:
„(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.”
6        Articolul 124 din OG nr. 92/2003, intitulat „Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget”, prevede la alineatul (1):
„Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la [...] articolul 70, [...] până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.”
 Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
7        Contenciosul administrativ este reglementat în dreptul român de Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2 decembrie 2004 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004), cu modificările ulterioare (denumită în continuare „Legea nr. 554/2004”).
8        Articolul 1 din Legea nr. 554/2004, intitulat „Subiectele de sesizare a instanței”, prevede la alineatul (1):
„Orice persoană care se consideră vătămată într‑un drept al său ori într‑un interes legitim, de către o autoritate publică, printr‑un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i‑a fost cauzată. [...]”
9        Articolul 8 din Legea nr. 554/2004, intitulat „Obiectul acțiunii judiciare”, prevede la alineatul (1):
„Persoana vătămată într‑un drept recunoscut de lege sau într‑un interes legitim printr‑un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termen [...], poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într‑un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri [...]”
 Cauza principală și întrebarea preliminară
10      În anul 2007, doamna Irimie a cumpărat un autovehicul înmatriculat în Germania. Pentru a‑l înmatricula în România, aceasta a achitat, în conformitate cu decizia din 4 iulie 2008 a Administrației Finanțelor Publice Sibiu, taxa pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, în cuantum de 6 707 RON.
11      La 31 august 2009, doamna Irimie a inițiat o procedură la Tribunalul Sibiu pentru a obține obligarea Administrației Finanțelor Publice Sibiu și a Administrației Fondului pentru Mediu, pe de o parte, la restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare și, pe de altă parte, la plata dobânzilor aferente sumei respective de la data plății acesteia.
12      Instanța de trimitere constată că latura litigiului care privește cererea de restituire a sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare nu ridică probleme majore, ținând seama de Hotărârea Curții din 7 aprilie 2011, Tatu (C‑402/09, Rep., p. I‑2711), precum și de jurisprudența ulterioară care confirmă această hotărâre.
13      În ceea ce privește, în schimb, cererea de plată a unor dobânzi aferente cuantumului taxei pe poluare, calculate începând de la data plății acesteia, instanța de trimitere subliniază că nu o poate admite din cauza dispozițiilor coroborate ale articolelor 70 și 124 din OG nr. 92/2003. Astfel, după cum precizează instanța menționată în răspunsul la cererea de lămuriri a Curții, din jurisprudența națională, constantă și neechivocă, reiese că, potrivit articolelor menționate, dobânzile aferente sumelor care trebuie restituite de la bugetul de stat nu sunt acordate decât începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire.
14      Instanța de trimitere are însă îndoieli cu privire la conformitatea unei astfel de norme cu dreptul Uniunii, în special cu principiile echivalenței, efectivității și proporționalității, precum și cu dreptul de proprietate, consacrat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 6 TUE.
15      În aceste condiții, Tribunalul Sibiu a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„[Principiile] echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului [Uniunii] ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul [Uniunii], rezultate din jurisprudența Curții [...], coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 [TUE] [și de] articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”
 Cu privire la întrebarea preliminară
16      Din decizia de trimitere reiese că prin întrebarea adresată se urmărește, în esență, să se stabilească dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
17      Doamna Irimie și Comisia Europeană consideră că se impune oferirea unui răspuns afirmativ la această întrebare, în timp ce guvernele român, spaniol și portughez arată că dreptul Uniunii nu se opune unui regim precum cel în discuție în litigiul principal.
18      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că Curtea a avut deja ocazia să constate că dreptul Uniunii se opune unei taxe precum cea instituită de OUG nr. 50/2008 în versiunea aplicabilă faptelor în discuție în litigiul principal, care are ca efect descurajarea importului și a punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Hotărârea Tatu, citată anterior, punctele 58 și 61).
19      Trebuie arătat, asemenea avocatului general la punctul 19 din concluzii, că nu este de competența Curții să califice din punct de vedere juridic acțiunea formulată de reclamanta din litigiul principal. În speță, îi revine acesteia obligația de a preciza natura și temeiul acțiunii sale, sub controlul instanței de trimitere (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 martie 2007, Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation, C‑524/04, Rep., p. I‑2107, punctul 109 și jurisprudența citată).
20      Dintr‑o jurisprudență constantă reiese că dreptul de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Statul membru este, așadar, obligat, în principiu, să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii (Hotărârea din 6 septembrie 2011, Lady & Kid și alții, C‑398/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 17, precum și Hotărârea din 19 iulie 2012, Littlewoods Retail și alții, C‑591/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 24).
21      În plus, trebuie amintit că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, Rec., p. I‑1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, Rec., p. I‑11753, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).
22      În consecință, principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept (Hotărârile citate anterior Littlewoods Retail și alții, punctul 26, precum și Hotărârea Zuckerfabrik Jülich și alții, punctul 66).
23      În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată).
24      În ceea ce privește principiul echivalenței, trebuie arătat că Curtea nu dispune de niciun element de natură să dea naștere unor îndoieli în legătură cu conformitatea cu acesta a regimului în discuție în litigiul principal.
25      Astfel, din dosarul de care dispune Curtea pare să rezulte că regimul în discuție în litigiul principal, care nu acordă dobânzi decât începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, se aplică tuturor sumelor care trebuie restituite de la buget, atât celor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, cât și celor percepute cu încălcarea dreptului național, aspect care trebuie însă verificat de instanța de trimitere.
26      În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29).
27      În speță, trebuie să se constate că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință.
28      Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
29      Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
 Cu privire la cheltuielile de judecată
30      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:
Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Semnături

CURTEA EUROPEANA A DECIS: STATUL ROMAN TREBUIE SA PLATEASCA DOBANDA PENTRU TAXA AUTO RECUPERATA DE LA DATA ACHITARII SI NU DE LA DATA PROMOVARII ACTIUNII IN INSTANTA!!



    Curtea de Justitie a Uniunii Europe a publicat pe 18.04.2013 o decizie prin care da dreptul celor care au obtinut in instanta restituirea taxelor de poluare sa primeasca si dobanzi aferente sumelor de bani ce trebuie inapoiate de stat, calculate incepand de la data platii taxei. Decizia CJUE s-a pronuntat ca urmare a unei cereri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu.
VREM DOBANDA INAPOI!!!!!
       Cererea preliminara a fost adresata CJUE ca urmare a litigiului dintre Mariana Irimie, pe de o parte, si Administratia Finantelor Publice Sibiu si Administratia Fondului pentru Mediu, pe de alta parte. Irimie a platit, pentru inmatricularea in Romania a unui autovehicul de ocazie achizitionat din Germania, taxa de poluare reglementata de OUG nr. 50/2008 (contrara dreptului comunitar, dupa cum a decis CJUE in aprilie 2011). Procesul intentat de Mariana Irimie celor doua institutii se refera la suma care trebuie sa ii fie restituita, pe langa inapoierea cuantumului taxei, sibianca solicitand si dobanzi pentru intreaga perioada in care banii au stat la stat.
Instanta nationala a intampinat probleme de interpretare in ceea ce priveste solutionarea cererii de plata a dobanzilor aferente cuantumului taxei pe poluare, intrucat, potrivit prevederilor art. 70 si 124 ale Codului de procedura fiscala, dobanzile aferente sumelor care trebuie restituite de la bugetul de stat sunt acordate incepand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire.
In aceste conditii, Tribunalul Sibiu a adresat CJUE o intrebare referitoare la modul de calcul al dobanzilor aferente cuantumului taxei pe poluare de restituit.
Prin hotararea pronuntata, Curtea a statuat ca "dreptul Uniunii se opune unui regim national, precum cel in discutie in litigiul principal, care limiteaza dobanzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii la cele care curg incepand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestei taxe".
Practic, decizia da dreptul unui contribuabil care a platit o taxa incompatibila cu dreptul Uniunii sa primeasca inapoi de la stat atat cuantumul taxei, cat si dobanzile aferente acestei sume de bani, calculate incepand de la data platii taxei de catre contribuabil.
Deciziile date de CJUE nu sunt punctuale, rezolvand doar cazul in discutie, ci se aplica si spetelor similare de pe intreg teritoriul statelor membre UE. Astfel ca solutia pe care Curtea de Justitie a Uniunii Europene a dat-o in cazul Irimie poate fi folosita ca baza legala si in alte procese care vizeaza aceeasi situatia sau una asemanatoare.

marți, 9 aprilie 2013

Si timbrul de mediu poate fi contestat in instanta. Ce pasi trebuie sa urmezi?

   Timbrul de mediu a inlocuit, de la jumatatea lunii martie, vechea taxa de poluare, insa modificarea a fost mai degraba una superficiala decat una de substanta. Practic, autoritatile au schimbat denumirea taxei si cateva coordonate legate de calculul ei, insa, in esenta, problemele de reglementare raman, astfel ca si timbrul de mediu are toate sansele sa fie contestat cu succes in instanta. Avocatii care se ocupa cu promovarea in instanta a proceselor privind restituirea taxei de poluare sunt de parere ca si timbrul de mediu, la fel ca taxele dinaintea lui, constituie o noua incalcare a dispozitiilor comunitare, fiind nelegal si discriminatoriu. Avocat Macovei Oana are deja pe rolul instantelor actiuni pentru restituirea timbrului de mediu, dosarele avand sanse mari de reusita.
 
 Daca in privinta taxei de poluare, asa cum era reglementata ea de OUG nr. 50/2008, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis deja ca era contrara dispozitiilor comunitare, nici noua taxa auto – denumita "timbrul de mediu" – nu scapa de controverse.

Avocatii specializati in recuperarea taxelor de poluare(Macovei Oana )  sunt de parere ca si noul timbru de mediu poate fi atacat in instanta de judecata deoarece incalca normele legale privitoare la dreptul la proprietate, drept garantat de Constiutie si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
"Prin noua formula de calcul al timbrului de mediu, taxa creste foarte mult pentru autoturismele Euro 3 si Euro 4 si scade pentru autoturismele Non - euro, Euro 1 si Euro 2. Intrucat majoritatea tranzactiilor cu autotursime au ca obiect autoturisme incadrate in normele Euro 3 si Euro 4, proprietarii acestora vor fi afectati in cazul in care ar dori sa instraineze autoturismul neputand dispune de atributele conferite de dreptul de proprietate. Or, circuitul civil este liber, iar aceasta taxa, dupa cum a fost reglementata, incalca principiul liberei circulatii a marfurilor, prevazut de art.34 - 36 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene", explica Carmen Diaconu.
Mai mult decat atat, OUG nr. 9/2013, actul normativ care reglementeaza timbrul de mediu, contine si dispozitii care incalca Constitutia Romaniei. Este vorba despre art. 4 lit. d) din OUG nr. 9/2013 prin care se prevede obligatia achitarii timbrului de mediu in cazul transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situatia autovehiculelor pentru care s-a dispus de catre instante restituirea sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit avocatului consultat de noi, acest articol incalca principiul neretroactivitatii legii civile, principiu consacrat de prevederile art.15 alin. 2 din Constitutie si de art. 6 din Codul civil.
"Principiul neretroactivitatii legii este esential pentru protectia drepturilor omului in fata legii. N-ar exista nicio siguranta pentru particulari daca, atata vreme cat o lege este in vigoare, iar ei s-au conformat prevederilor acesteia, s-ar putea repune in discutie, dupa abrogarea ei, actele incheiate conform dispozitiilor legale. Altfel spus, legea este un ordin al legiuitorului, iar un ordin nu poate fi valabil decat pentru viitor, nu se poate pretinde cetatenilor supunerea fata de o lege pe care nu o puteau cunoaste, intrucat nu exista.
   Este important  de subliniat ca  principiul neretroactivitatii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia.
 Speram si avem convingerea ca, in cel mai scurt timp, Curtea Constitutionala a Romaniei va sanctiona acest abuz al statului prin declararea ca neconstitutionala a acestei legi.


sursa: avocatnet.ro

miercuri, 3 aprilie 2013

”Impozitul” pentru sănătate este obligatoriu, dar un avocat spune că a câștigat dreptul să nu-l plătească, pentru că nu beneficiază de nimic

Atentie! Daca aveti de plata contributia la asigurarile de sanatate apelati la un Cabinet de Avocatura pentru contestarea acesteia! In majoritatea cazurilor suma de plata nu a fost comunicata legal!!

La Timișoara 400 de avocați au dat statul în judecată pentru că nu vor să plătească degeaba contribuția la asigurările de sănătate. Unul dintre ei a câștigat deja procesul. În 10 ani nu a decontat nici măcar un leucoplast, dar statul îl obliga să-i plătească numai pe ultimii cinci ani suma de 80.000 de lei. Avocatul spune că a primit dreptul să nu plătească nici un leu. Instanța a stabilit că titlul de executare silită nu produce efecte juridice pentru că a fost emis cu încălcarea procedurii. Cu alte cuvinte avocatul a reușit doar să împiedice executarea silită pe motiv că nu i s-a comunicat procedural datoria. Cel mult poate scăpa de plata penalizărilor. Dacă vrea să nu plătească deloc, niciodată contribuția de sănătate, el trebuie să dea statul în judecată din nou cu o acțiune formulată expres în acest sens.

UPDATE. Atenție! Contribuția la asigurări de sănătate se plătește chiar dacă nu beneficiezi de serviciile medicale. Judecătoria Timișoara a stabilit acest lucru prin sentința civilă nr 7158 din 12 noiembrie 2012. În concret, completul de judecată a subliniat: "Faptul că un contribuabil la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate(FNUASS) nu a uzat de drepturile prevăzute în art 218 alinetatele 1 și 2 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, adică faptul că nu a beneficiat sau nu a solicitat servicii medicale nu îl exonerează de obligativitatea achitării contribuției către FNUASS, calculată în baza veniturilor realizate, în cuantumul prevăzut de actele normative în vigoare. Contribuțiile la FNUASS, obligatorii prin lege și supuse legislației fiscale, nu sunt raporturi juridice de asigurare, pentru acoperirea unor riscuri viitoare, individuale, în situații speciale".
Instanța mai arată că chiar dacă beneficiezi de asigurări private de sănătate, această asigurare voluntară nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate.
Avocatul Florin Kovacs din Timișoara a dat în judecată Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a câștigat dreptul de a nu fi executat silit pentru o datorie de 80.000 de lei pe care o avea la Casa de Asigurări.
Avocat de succes la nivel național, dacă a avut vreo problemă medicală, Kovacs a mers întotdeauna în străinătate să se trateze, pentru că și-a permis. În țară nu a primit de la medic nici măcar un algocalmin sau un leucoplast cu rivanol. Așa că de ce să plătească?
"Cei de la Casa de Sănătate au considerat că pentru cinci ani le datorez 80.000 de lei. Eu am dovada că în ultimii 10 ani nu mi s-a decontat nici măcar un leucoplast. Nu aveam de ce să plătesc acești bani”, a declarat Kovacs.
La banii lui, s-a tratat mereu în străinătate
Kovacs spune că a fost inspirat în demersul lui de președintele Traian Băsescu. ”Ca și președintele meu, eu ori de câte ori am avut o problemă de sănătate am mers în străinătate pe banii mei. Am și asigurare privată de sănătate”, explică avocatul. Acesta spune că a câștigat procesul intentat CNAS pentru faptul că deși i s-au calculat ”datorii” între avocatul Florin Kovacs și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș nu a existat niciodată un contract de tip asigurat – asigurator.
”Mai mult decât atât, Casa de Sănătate nu este organ fiscal să impună sume. Să înțelegem exact termenii: vorbim de o contribuție la fondul de sănătate, or contribuție înseamnă una și impozitul alta”, explică avocatul.
Îndemn către restul lumii: "Negociați-vă beneficiile pentru plata dată"
Florin Kovacs spune că dacă peste câțiva ani îi mai vine o citație asemănătoare celei pentru suma de 80.000 de lei, va da din nou în judecată Casa de Sănătate. Avocatul speră ca exemplul lui să fie urmat de toți românii, care să nu mai plătească orbește nimic, fără să negocieze beneficii pentru plata dată. ”Cred că reușita mea îi învață pe oameni să nu se mai lase jecmăniți de Casa de Sănătate. Oamenii pot să înțeleagă acum mai bine că e o diferență mare între taxele și impozitele la stat, obligatorii, și contribuția la fondul de sănătate. Orice român are dreptul să negocieze cu Casa de Sănătate un contract, și trebuie să o facă, pentru că altfel, e un câștig unilateral: omul plătește și nu beneficiază de mai nimic pentru banii dați”, a mai declarat avocatul.
Datoriile avocaților timișeni către stat: jumătate de milion de euro
Numai în Timișoara sunt aproximativ 400 de avocați care, asemeni lui Florin Kovacs refuză plata constribuțiilor de sănătate pe motiv că nu beneficiază și nu au beneficiat de servicii medicale în România.
Ei spun că se tratează doar în spitalele din străinătate și că au asigurări private de sănătate. Datoriile avocaților către bugetul de stat se ridică la o jumătate de milion de euro.
Conform unei analize a unui portal de specialitate juridică, www.juridice.ro, deciziile de impunere emise pe baza veniturilor comunicate de ANAF sunt nelegale. Potrivit Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) , toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, fac parte din una sau alta dintre următoarele categorii de asigurați: asiguraţi obligaţi la plata contribuţiei (plătesc direct contribuţia, calculată în funcţie de veniturile realizate – ex: liber profesioniştii, angajatorii pentru angajaţi etc); asiguraţi fără plata contribuţiei (sunt exceptaţi de la plata contribuţiei, prin lege, de ex. Copiii); și asiguraţi cu plata contribuţiei din alte surse (plata contribuţiei se realizează din alte surse, fără legătură cu veniturile realizate, de ex. şomerii, pensionarii etc.